DESTEPTA-REA!

Militarismul exagerat, Pacea şi prosperitatea noastră La nivelul anului 2016, arsenalele nucleare secrete numără peste 100.000 de lovituri mai mari sau mai mici, deţinute în mod neuniform şi asimetric de diferite state. Cea mai mare dislocare este pe teritoriul Uniunii Europene al Rusiei şi Statelor Unite. Forţa totală a arsenalului nuclear este estinată la 10 la puterea 42 de tone TNT, forţă ditructivă ce poate distruge de câteva zeci de ori regnul viu de pe planeta noastră pentru câteva mii de ani. Factura nucleară a omenirii este de 88.000 miliarde euro, sumă suficientă pentru ca fiecare familie de pe glob sa aibă o vilă de locuit cu 6 camere, un SUV o barcă cu motor, două motociclete, câteva hectare de teren cultivabil şi un mic iaz cu peşte. Dacă se mai adaugă 54.000 miliarde euro, reprezentând celelalte stocuri de arme clasice, ar rezulta că fiecare familie de pe glob ar avea în cont la o bancă un capital de lucru de 250.000 de euro, bani cu care să-şi întreţină şi să-şi educe familia, să investească în producerea mijloacelor de trai moderne, să se hrănească, să se îmbrace si să aibă grijă de sănătate. Luată stricto senso această problemă, sau privită din exterior aceste investiţii sunt considerate ca nejustificate nici sub aspect moral, social sau economic. Dacă se menţine ritmul actual de creştere a cursei înarmărilor la nivelul anului 2020, pentru cine-l va mai apuca, totalul costurilor militare din toate timpurile vor fi de 180.000 miliarde euro, care raportat la aproximativ 9 miliarde de pământeni este de peste 2000 euro pe cap de locuitor. Această sumă este astronomică, dacă ne gândim că se cheltuiesc abia 0,50 euro pentru vaccinearea copiilor în lume, şi doar 0,05 euro pentru ecologizarea planetei.

La nivel planetar, totalul forţelor active şi de rezervă de poliţişti, militari, agenţi de securitate guvernamentali sau civili, al agenţilor de pază sau persoane care lucrează în industria de apărare, ordine publică şi siguranţă, împreună cu aparatul administrativ din comandamente şi ministere este de 256 milioane de persoane. Se pune firesc întrebarea dacă aceste persoane ar lucra spre exemplu în construcţii sau în alte ramuri ale economiei, nivelul de trai al umanităţii ar cunoaşte progrese semnificative. Oare cine generează aceată teamă sau supiciune, pentru a obliga guvernele unor state să facă aceste cheltuieli nejustificate? Răspunsul poate fi găsit în sutele de rapoarte secrete puse pe masa şefilor de state şi de guverne, elaborate anume pentru a întări gradul de discordie şi antagonisme dintre diferite state, regiuni, etnii, categorii sociale, religii, etc., Climatul de suspiciune şi de teamă este alimentat constant. În acest context, politica externă a României din perioada pre-gorbaciovistă a fost focusată pe doctrina pacifistă exprimată de marele diplomat Nicolae Titulescu încă din 1936, prin discursurile acestuia la Liga Naţiunilor, dar şi ulterior prin stingerea războiului din Vietnam şi Corea, a războaielor din Orientul Apropiat şi menţinerea în Europa a unui climat de pace şi cooperare dintre popoare cu diferite regimuri politice. România a fost un fator pacificator la nivel global, până când globaliştii au ştrapat acest deziderat, nou nemaicontând sub raportul dreptului umanitar aplicat.

După 1990, Românie a dat un semnal întergii omeniri, prin lichidarea producţiei militare de apărare, a desfiinţării unităţilor şi marilor unităţi militare şi reducerea efectivelor la aproape 15%, reducerea cheltuielilor militare de la buget, şi tăierea pensiilor şi soldelor militarilor care acum sunt cele mai mici din Europa chiar din întreaga lume. Cercurile teutocrate (asemenea cavalerilor teutoni din epoca medievală) de la Bucureşti, şi-au doar pentru ei salarii de 5.000-7.000 euro pe lună, în timp ce un militar angajat abia primeşte 200 euro pe lună fiind trimis în teatre de operaţiuni, pentru interesele unor corporaţii transnaţionale, sacrificându-şi viaţa practic pe nimic, în timp ce de exemplu un luptător din Legiunea Străină din Franţa primeşte lunar 4.500 euro pe lună. Cum actualul pogrom împotriva militarilor activi şi în rezervă din armata ţării este în plină desfăşurare, există temeri că în curând se vor constitui tribunale militare excepţionale ce vor judeca făptuitorii crimelor comise împotriva populaţiei civile şi militarilor români, deoarece nimeni nu poate justifica această situaţie distimică în care în ţara cea mai bogată din Europa să existe cel mai scăzut nivel de trai şi lumea efectiv să moară de foame sau de frig, în timp ce opulenţa guvernanţilor, parlamentarilor dar şi a profitorilor tranziţiei să nu mai aibă margini.

Ori dacă nici acum nu se trezesc sentimentele de redeşteptate naţională şi socială, românii vor pieri pe limba lor, meritându-şi soarta de pribegi şi cerşători la porţile guvernanţilor care nu-i aud şi nu-i văd bine. Lipsa de unitate a mişcărilor revendicative din rândul civililor şi militarilor şi trădarea unor lideri în scopuri meschine, a condus la decredibilizarea cererilor justificate ale acestora. Există canale media ostile militarilor şi civililor defavorizaţi, care nu facilitează dialogul dinte putere şi popor. O nouă dicatură se prefigurează la orizont, dictatura teutocrată, iar populaţia va cunoaşte noi şi noi curbe de sacrificiu. Uniţi vom învinge, dezbinaţi niciodată. Ne pronunţăm pentru topirea arsenalelor militare, reducerea costurilor militare la nivel global, iar din sumele ecomomisite să se imbunătăţească nivelul de trai al civililor şi militarilor români activi şi rezervişti de la toate structurile de apărare, siguranţă, ordine publică, etc.